Competitie alergare copii

Competițiile sportive îi învăța pe copii ce înseamnă disciplina, responsabilitatea, fair play-ul, îi ajută să devină competitivi și perseverenți, ne-a spus Aida Zodie, psiholog și psihoterapeut.

Aceleași competiții sportive le pot crea însă angoase celor mici, dacă noi, părinții, nu avem grijă cum să îi influențăm pe copii în ceea ce privește atitudinea lor față de concurs, față de câștig și pierdere, față de depășirea propriilor limite.

Aida Zodie, psiholog și psihoterapeut

Vă invităm să aflați din interviul cu Aida Zodie ce impact au concursurile asupra copiilor și cum trebuie să-i susținem noi, părinții, în acest context.   

Aida Zodie este psiholog și psihoterapeut de formare cognitiv-comportamentală. Are o bogată experiență terapeutică dobândită în cabinet, în spital, în școli și grădinițe.

Este absolventă a Facultății de Psihologie și Științele Educației, din cadrul Universității București, specializarea Psihologie (2000), iar ulterior a obținut un Master în Psihoterapii cognitiv-comportamentale, în cadrul Universității Titu Maiorescu.

Cu ce îi ajută pe copii o competiție sportivă?

Cred că îi învață disciplina, responsabilitatea, învățarea prin consecințe fiind cea mai eficientă. Învață cum să piardă și că participarea are beneficiile ei cu multe lecții pe care ni le putem lua și folosi în viitor. Învață că efortul aduce rezultate și satisfacție, dar și să facă față frustrărilor.  

Copiii trebuie încurajați să facă sport, asta e clar, dar trebuie încurajați să intre și în competiții sportive?

Competițiile îi motivează, însă copiilor mici care nu sunt obișnuiți cu astfel de competiții le este mai util să le transmitem mesajul că important este să-și depășească propriile performanțe, să concureze cu ei înșiși.

Ce rol ar trebui să aibă părinții în ceea ce privește ”dorința” unui copil de a participa la un concurs?

Este extrem de important să nu punem presiune pe copii! Aceasta îi inhibă, le dă o stare puternică de disconfort și pentru că nu-și doresc să o resimtă vor evita situațiile respective.

Îi putem încuraja pentru a avea o experiență nouă, pentru a vedea cum se simt, pot discuta apoi despre ceea ce le-a plăcut și ce nu, care au fost emoțiile înaintea, în timpul și după competiție.

Aș recomanda mai degrabă ca la început competiția să fie percepută ca o joacă, căci apoi vor deveni ei singuri suficient de competitivi, poate prea mult chiar, uneori, în situațiile în care le este greu să accepte că nu au câștigat.  

Așadar, riscurile sunt mari atunci când îi forțăm pe copii să concureze insistând și explicându-le importanța participării. Un simplu ”ce-ar fi să încerci și tu?” este de cele mai multe ori mai eficient.

Cum trebuie să se comporte un părinte atunci când odrasla sa este în concurs? Ce atitudine trebuie să aibă față de copil?

În cazul în care cel mic este motivat negativ, va încerca să nu-și dezamăgească părintele, dar va depune eforturi de frică. Acesta este cel mai bun caz, pentru că de multe ori va renunța, manifestându-și emoțiile negative în cele mai diverse moduri: plâns, crize de nervi cu agresivitate verbal sau fizică sau retragere în sine și evitarea tuturor provocărilor din diverse situații, din teama de eșec.

Sentimentul dezamăgirii părintelui  este unul puternic ce îi afectează mult pe copii și este de evitat pe cât posibil. Este mult mai benefic pentru copil ca părintele să îi arate încredere și apreciere pentru eforturile depuse sau chiar și pentru inițiativă, dar și pentru curajul de a participa.

Întotdeauna se poate găsi ceva de apreciat în atitudinea sau în comportamentul copilului, iar aceste aprecieri îl vor motiva să-și dorească să le obțină și pe viitor într-o măsură mai mare, cu atât mai mult când se plasează pe locuri codașe într-o competiție și deja este frustrat.

Rolul părintelui este să-l ajute să se adapteze situațiilor neplăcute, să învețe să le depășească și să nu se sperie de ele, știind că le poate face față. Va fi, așadar, motivat să depună eforturi mai mari, să se pregătească mai mult.

Cum învață un copil ce este fair play-ul?

Cred că învață cel mai mult din modelele din jurul lui și din mesajele transmise de părinți și de profesori. Chiar dacă un alt participant încearcă să trișeze, i se poate explica copilului că nu și-a dat seama, că învățăm cu toții din greșeli și că e important ca fiecare să fie un exemplu pozitiv.  

Este bine să evităm să scoatem în evidență încercările de a ”fura” ale celorlalți sau să ne contrazicem și să ne certăm în prezența copiilor pe aceste subiecte. Este mai bine să scoatem în evidență exemplele pozitive, eforturile depuse de alții, să fie corecți, chiar atunci când întâmpină dificultăți, au greșit traseul etc.

Fair play-ul este o caracteristică importantă care, fiind sădită cât mai devreme în atitudinea copilului va sprijini formarea unui caracter frumos, UMAN.